Am stat o săptămână în Munchen, la un prieten, și ne-a dat și mașina lui electrică să o conducem pe acolo. A fost prima oară când am condus o electrică pe distanțe mari și trasee combinate, că am dat mai multe ture prin împrejurimi.
A fost super totul. Eram dinainte convins de avantajele unei mașini electrice. Acum am trecut la etapa shut up and take my money.
Și nici măcar nu era vreun super-car, ci un BMW i3 mai vechi (no offense :P) cu autonomie maximă de vreo 140 km. i3-ul, pe care l-am condus de câteva ori și pe aici, este însă o mașină foarte spațioasă și confortabilă și bine făcută, așa că totul a mers bine.
MAȘINA
Sunt mai multe elemente care, puse la un loc, fac experiența cu o electrică mult mai plăcută decât cu un automobil ICE.
Primul ar fi silențiozitatea. Mașina este mult mai silențioasă și auzi mai bine muzica sau persoana de lângă tine. Vorbești normal în ea, pe un ton natural. În cele câteva ocazii când am condus singur și fără muzică, auzi un zumzet plăcut de la motorul electric și doar zgomot de rulaj pe asfalt.
Știu că nu pare mult pentru că mașinile moderne oricum sunt silențioase, dar diferența este importantă. Trebuie să o trăiești ca să o conștientizezi.
Apoi mi-a plăcut confortul la rulare. Accelerația este foarte bună, suta în vreo 6 secunde, ceea ce înseamnă că pleci primul la semafor dacă vrei asta. Mai important este că această accelerație este liniară. Nu simți un motor ICE turându-se sub tine, nu simți schimburi de viteze (și vorbesc ca posesor de automată care oricum nu face nimic pentru a schimba vitezele), nu zvâcnește nimic, nu auzi pe fundal cum turația motorului scade când trece în altă treaptă și nici cum mașina reacționează diferit în funcție de viteza în care se află.
Doar mergi, lin și silențios. Mașina curge pe asfalt și îți dă impresia că așa ar trebui să fie orice automobil, iar până acum a fost doar un drum anevoios spre BEV-uri.
Viteza maximă atinsă: 156 km/h. Cam atât duce un i3 oricum, plus că dincolo de astfel de viteze te-ai simți instabil din cauza roților foarte înguste. eTron-urile, Taycan-urile, Tesla și EQC-urile zburdă însă pe acolo.
Ce nu mi-a plăcut la i3 este că reacționează urât în vânt lateral. Am prins pe autostradă o furtună de zile mari, cu crengi care zburau în diverse direcții, și trebuia să compensez destul de des pentru vânt lateral, inclusiv la rafale. i3-ul este mai dulăpior la formă și asta se cunoaște.
CUM A FOST CU ÎNCĂRCAREA
Acest BMW i3 se încarcă până la 80% cam în 20 de minute la o stație de 50 kW, iar acestea sunt destul de dese prin Germania. De exemplu, stația de mai jos l-a dus de la 20 la 74% în 15 minute:
Pe autostradă nemții sunt deja la alt nivel. Am oprit la o benzinărie Shell ce avea acolo câteva Tesla Superchargere, iar pentru alte tipuri de mașini avea 4 posturi de încărcare de 140/320 kW în curent continuu cu tensiune 800 de volți! Din câte știu, doar Porsche Taycan suportă în acest moment încărcarea la 800 de volți. Mi-a plăcut să descopăr că astfel de stații de încărcare sunt însă reale, nu ceva ce va fi făcut în viitor. Acelea încarcă vreo 400 km autonomie în 15-20 de minute în mașinile compatibile.
Lângă acestea mai erau două posturi de încărcare “de săraci”, de 50/150 kW dacă țin bine minte. Am încărcat acolo. Scenă tipică de autostradă germană:
Veți spune că 20 de minute e mult, dar cu mers la toaletă și cumpărat un Dr Pepper de la magazin și uitat peste ce-i de mâncare acolo a trecut imediat acest timp.
În altă zi am încărcat la un centru comercial, tot la 50 kW. Teoretic urma să dureze tot 20 de minute până la 80% (dincolo de asta durează mult mai mult și am impresia că nimeni nu așteaptă și pentru trickle charge). Practic ne-am uitat la flori (zona de flori din Brico Depot-urile lor este super, că nemții au cultura florilor) și apoi am intrat într-un magazin Nike tot de acolo și apoi într-unul Adidas și au trecut 40 de minute în total. Sigur că poate fi nasol când te grăbești undeva, dar de obicei încărcările la drumuri lungi nu sunt un inconvenient pentru că oricum oprești după 300-400 km pentru o pauză.
Per total pe distanțe lungi nu mi s-au părut a fi probleme, găsești mereu o stație de încărcare pe autostradă sau, dacă nu acolo, ieși de pe autostradă și mergi încă 5 km până într-un orășel de pe lângă, unde sunt stații. Am mers Munchen-Nurnberg (170 km) și înapoi fără probleme. Am mers Munchen-Neuschwanstein-Linderhof-Munchen, un drum combinat de autostradă cu munți, total 263 km, fără probleme, oprind din când în când pentru încărcare și pauze de toalete, suc, sandviș.
Sau un covrig mare cât un volan:
În oraș, în Munchen, lucrurile stau din nou bine. Stații de încărcare sunt multe și distribuite prin tot orașul, inclusiv în parcări publice. De obicei nu sunt rapide, cam 22 kW, dar ideea este că parchezi și lași mașina la încărcare în timp ce-ți vezi de treabă. În multe locuri parcarea este gratuită pentru electrice în limita a 1 sau 2 ore, indiferent dacă încarci sau nu acolo.
Încărcarea se pornește din aplicație de telefon sau cu un card contactless cu care dai pe stația de încărcare la început și la final. Cardurile acestea sunt compatibile între stații de diverse tipuri, iar în practică nu mi-a păsat niciodată de la stația cărei companii încarc. Bănuiesc că pot fi tarife preferențiale șamd.
Prețul pe autostradă a fost de 0,52 € per kWh. Cam 2,5 lei, să zicem. Prin comparație, în România un kWh la priză (adică putere mică) este cam 0,7 lei. La 50 kW pe aici costă între 1 și 2 lei, în funcție de stația cui o folosești. Încărcare la 150 kW, cât avea stația din Germania, mi se pare rezonabilă la 2,5 lei/kWh, mai ales pe autostradă.
Mașinile electrice sunt foarte populare în Munchen. Nu ca în Norvegia, dar oriunde te uiți vezi totuși Tesla, Audi e-Tron, Mercedes EQC, BMW i3, Volkswagen ID.3 și Porsche Taycan. Mai au și Renault Zoe, am văzut chiar și câteva BMW iX cu dinți de castor.
Am parcat într-o zi în fața unui Taycan și, cât încuiam eu mașina, a venit proprietara lui, o femeie de vreo 40 de ani care își cumpărase o pizza dintr-un local și acum pleca acasă cu ea în mână. În altă zi, o femeie de probabil 100 kg și 60 de ani conducea o Tesla Model S. În Germania astfel de mașini nu sunt pentru pasionați sau antreprenori, ci oameni de toate tipurile fac tranziția spre ele atunci când consideră că sunt mai avantajoase.
De fapt, mi-am dat seama că discuția despre infrastructură, nevoia de electricitate, câte mașini pot fi încărcate, “dar de unde atâția MW”, “vai dar are doar 400 de km autonomie și eu conduc 1000 km fără pauză!” este inutilă. Vremea întrebărilor a trecut. Mașinile electrice sunt aici, sunt tot mai multe, circulă și se încarcă fără probleme și proprietarii sunt mulțumiți. O să ziceți că în România este mai greu, dar de fapt totul este posibil și aici (au demonstrat-o mulți posesori) și oricum România este în urmă la orice și oricum cererea va crea oferta și infrastructura necesară.
Singura discuție care va trebui purtată este cea despre momentul când vor fi prea multe mașini electrice. Atunci pot apărea probleme, deși soluții există încă de acum și în cei 15-25 de ani până se va ajunge la o astfel de masă critică se pot rezolva toate.
Am văzut un Hyundai Ioniq 5, care arată foarte bine și pare un concurent serios pentru VW ID.3. Nu știu dacă a ajuns și a noi, dar asiaticii vin tare pe electrice.
Articolul Am condus câteva zile o mașină electrică. I’m sold! a apărut pe nwradu blog.
Original article: Am condus câteva zile o mașină electrică. I’m sold!.